3 echipe de voluntari ridică 3 locuinţe Habitat la Beiuş
40 de voluntari din toate colţurile lumii şi-au unit forţele la Beiuş pentru a-i ajuta pe nevoiaşi să locuiască în condiţii decente.
Luni, la Beiuş, aproape 40 de voluntari veniţi în trei echipe de voluntari din Anglia, Canada şi Olanda s-au apucat de dimineaţă să construiască 3 garsoniere pentru beiuşeni care trăiesc în condiţii grele. Chiar dacă încă de la primele ore afară era foarte cald, voluntarii s-au înarmat cu cremă de soare, şi-au umplut bidoanele de apă, tolba cu cuie şi au început munca. Ei vor ca până la sfârşitul săptămânii cele trei locuinţe să fie finalizate şi beneficiarii lor să se poată bucura în sfârşit de un adăpost decent.
„În acest an am început munca în forţă cu ridicarea Casei de Paşti, iar pe măsură ce ne-am apropiat de vară voluntarii au devenit tot mai numeroşi în proiectele noastre. Iată că acum găzduim trei echipe venite prin programul internaţional al Habitat numit Global Village şi ne-am bucurat să-i revedem pe unii dintre ei care au mai fost în România în anii trecuţi. Ei îşi petrec concediul sau vacanţa în cazul tinerilor într-un mod aparte, la fel de plăcut ca într-o excursie, dar în acelaşi timp foarte util.” declară Marcel Coroiu, preşedintele Habitat pentru Umanitate Beiuş.
Beneficiarii celor 3 locuinţe de tip garsonieră sunt Stoian Claudiu (30 ani), Tinca Angela (60 ani) şi Raţiu Lăcrimioara (29 ani). Ei vor avea o baie, un dormitor şi o bucătărie comună cu livingul.
Faceţi cunoştinţă cu beneficiarii celor 3 locuinţe:
Claudiu Stoian, 30 ani
Claudiu locuieste impreuna cu parintii si inca un frate mai mic intr-un apartament cu doua camere din Beius. Claudiu cu Gabriel dorm intr-o camera iar parintii in cealalta. Spatiul e foarte mic si abia au loc pentru toate lucrurile personale. Bucataria e mica si membrii familiei sunt nevoiti sa manance pe rand, prin rotatie.
Claudiu a aflat de mult timp de Habitat pentru ca are prieteni care au beneficiat de o locuinta Habitat, insa nu s-a gandit niciodata ca si el poate fi ajutat de asociatia beiusana. A apelat la ajutorul Primariei ca sa obtina de aici o locuinta sociala, dar nu a indeplinit punctajul. Atunci s-a gandit sa apeleze la Habitat si mare i-a fost bucuria cand a aflat ca a fost selectat.
„M-am bucurat foarte mult cand am aflat ca Habitat mi-a inteles situatia si mi-a dat sansa sa obtin o locuinta, mai ales ca dupa esecul cu Primaria nu mai aveam prea multe sperante” povesteste Claudiu.
A lucrat si el pe santier la diverse activitati, chiar si alaturi de voluntarii straini si s-a bucurat mult sa-i cunoasca. Cel mai mult l-au impresionat prin modul lor de a fi, prin faptul ca tot timpul sunt bine dispusi, „chiar si cu roaba in mana”.
Claudiu abia asteapta sa se mute in noua locuinta pentru ca cel mai mult ii lipseste spatiul si intimitatea. In plus „m-as simti mult mai implinit sa stiu ca am un loc al meu”
„As vrea sa le transmit voluntarilor care au lucrat sau vor lucra la casa noastra multe multumiri si sa-i asigur ca oricand usa mea le va fi larg deschisa!”
Angela Tinca, 60 ani
Angela dupa o casnicie nefericita a ramas sa locuiasca cu fiica ei, Gabriela, in apartamentul parintilor. Asta pana in urma cu 10 ani cand tatal ei a decedat iar mama a vandut apartementul mutandu-se impreuna cu o sora. Angela a luat-o atunci pe Gabriela si s-au mutat intr-o chirie intr-o garsoniera din Beius. La putin timp Gabriela s-a casatorit si sotul a venit sa locuiasca impreuna cu ele.
S-au nascut apoi cei doi nepoti ai Angelei si a sfatuit-o pe Gabriela sa apeleze la sprijinul Habitat. Gabriela cu sotul ei si cu cei doi copii au fost selectati pentru un apartament in cadrul proiectului NEFA. Angela a ramas in continuare in chirie intr-o garsoniera unde locuieste si in prezent. Conditiile de locuit sunt total improprii, exista doar wc-uri comune fara baie sau dusuri. Spatiul din garsoniera este extrem de mic, si chiar cu putinele lucruri pe care le are abia poti sa te misti. Pentru o femeie singura, pensionara, e foarte greu de locuit in aceste conditii, asa incat si Angela a apelat la ajutorul Habitat fiind acum selectata pentru o locuinta.
La intrebarea ce a lucrat pe santierul Habitat, Angela raspunde: „Ce m-au pus! De toate am lucrat. Am fost toata vara si am 205 ore de voluntariat singura. Am lucrat la fundatie, la preparat de materiale de constructii, la curatenie, am legat fier, am zugravit, cam de toate am facut. Am intalnit multi voluntari si am vazut ce oameni cumsecade si prietenosi sunt. Am toata admiratia pentru ei”
Angela marturiseste ca cel mai mult ii lipseste o baie pentru ca unde locuieste acum, seara sau noaptea iese cu frica la wc-ul comun. In plus pe timpul iernii e foarte frig aici si nu de putine ori a fost nevoita sa doarma imbracata cu mai multe randuri de haine. Sperantele sale sunt mari acum stiind ca a fost selectata pentru ca stie cat de buna e o locuinta Habitat avand in vedere ca fiica sa locuieste de 9 ani int-una.
Lăcrimioara Raţiu, 29 ani
Ratiu Lacrimioara s-a nascut in urma cu 29 de ani la Arad. Are un nume predestinat pentru ca toata viata a fost o suferinta pentru ea. A fost insa abandonata de parinti si a crescut prin orfelinatele din Vestul tarii, la Ineu, Siria sau Tinca unde a ramas pana la majorat. Dupa ce a iesit din institutiile statului s-a trezit singura in drum incat a fost nevoita sa doarma pe banci prin parcuri si uneori la prieteni. A avut insa noroc cu asociatia Bunul Samaritean din Beius care de la 19 ani a inclus-o in unul din proiectele sale: “Arca lui Noe”, proiect ce se ocupa de integrarea in societate a tinerilor crescuti in orfelinate sau centre de plasament.
Bunul Samaritean i-a gasit un adapost temporar intr-o garsoniera si a ajutat-o sa-si gaseasca si un loc de munca unde a lucrat mai multi ani pana cand fabrica s-a inchis. O alta organizatie, Caminul Francesco, ce se ocupa cu sprijinul persoanelor aflate in dificultate, a ajutat-o pe Lacrimioara sa-si gestioneze putinii bani pe care-i mai primeste ca ajutor social datorita unui handicap de care sufera si pe care l-a dobandit in conditiile grele din perioada cand a crescut la orfelinat. Apoi ii ofera o masa calda pe zi si ii ofera un loc unde sa se spele de cate ori are nevoie.
Pentru ca nu isi permite din indemnizatia de handicap pe care o primeste sa-si gaseasca o chirie mai buna, iar conditiile in care traieste acum sunt grele pentru ca foloseste o toaleta si o baie comuna, care de cele mai multe ori nu functioneaza, iar spatiul in care sta e foarte mic si abia ii incap putinele lucruri pe care le are. Apoi iarna e foarte frig aici iar vara e prea cald pentru ca peretii sunt subtiri si nu sunt termoizolati.
“Datorita faptului ca mi-am trait viata in orfelinate, dorinta mea cea mai mare este sa-mi gasesc si eu locul meu, casuta mea in care sa ma simt in sfarsit acasa, sa ma simt in siguranta. Existenta Habitat pentru Umanitate imi da speranta implinirii visului meu. Mi-am pus nadejdea in Dumnezeu si in ajutorul Lui!” spune Lacrimioara.
Descarca aici toate fotografiile la rezolutia originala de pe contul nostru de Picasa!
