Vineri, 22 aprilie, a fost inaugurată Casa de Paşti în prezenţa unei audienţe însemnate
După ce luni dimineaţa voluntarii care au venit să sprijine construirea Casei de Paşti au găsit o fundaţie goală, azi, la plecare, ei au lăsat în urmă câte o locuinţă pentru trei familii. Dar mai mult, au lăsat în urmă nişte prieteni cărora le-au schimbat viaţa.
La ora 12 era o mare forfotă în jurul Casei de Paşti, toată lumea făcea curăţenie, aranja şi făcea pregătiri pentru marele eveniment ce urma să înceapă în curând, ceremonia de inaugurare. Printre cei prezenţi s-au numărat: Gavrilă Ghilea, prefectul judeţului Bihor; Gheorghe Costin, vice-primarul Beiuşului; Adrian Ciorna, fondatorul Habitat pentru Umanitate Beiuş; Marcel Coroiu, preşedintele Habitat; Mircea Jurcan, directorul asociaţiei; primari din localităţile în care Habitat a construit locuinţe; consilieri locali; directori ai unor instituţii publice; reprezentanţi ai partidelor politice, ai altor ONG-uri cu care Habitat colaborează şi nu în ultimul rând voluntarii care au construit casa împreună cu beneficiarii proiectului şi apropiaţii acestora.
Ceremonia a fost deschisă cu o rugăciune şi cu o scurtă ceremonie de sfinţire a locuinţelor, după care invitaţii au luat cuvântul pentru a-şi arăta mulţumirea şi recunoaşterea faţă de efortul celor care au contribuit la ridicare Casei de Paşti. Primul care a luat cuvântul a fost preşedintele Habitat, dl. Marcel Coroiu care a făcut bilanţul celor 15 ani de activitate Habitat, timp în care peste 1200 de oameni au fost ajutaţi şi a prezentat planul pentru următorii 5 ani, în care se doreşte ca nicio familie din Beiuş să nu mai trăiască în condiţii improprii, iar Beiuşul să devină primul oraş din România din care a fost eliminată adăpostirea sărăcăcioasă. A urmat apoi la cuvânt prefectul judeţului care a ţinut neaparat să sublinieze importanţa şi exemplul dat de voluntarii străini: „Luni am venit aici să-mi aduc şi eu contribuţia la construirea Casei de Paşti.
„Am lucrat câteva ore alături de aceşti tineri minunaţi şi am fost profund mişcat de ce am văzut. Acest lucru mă determină acum să afirm public că voi fi întotdeauna de aici înainte un susţinător constant al celor de la Habitat, indiferent în ce funcţie voi fi pentru că astfel de iniţiative merită cu adevărat susţinute.” afirmă dl. prefect Gavrilă Ghilea în cuvântul său din cadrul ceremoniei.
Adrian Ciorna a vorbit apoi despre însemnătatea evenimentului Casa de Paşti şi despre importanţa apropierii de Dumnezeu prin fapte cum e şi cazul de faţă. Vice-primarul Beiuşului şi-a reiterat sprijinul pe care Primăria îl oferă asociaţiei menţionând că terenul pe care s-a construit Casa de Paşti e o mică parte din cei peste 5.000 de m2 pe ce au fost puşi la dispoziţia Habitat pentru construirea de locuinţe sociale de către Consiliul Local. Voluntarii au înmânat apoi cheile simbolice ale noii locuinţe, câte o Biblie şi flori fiecăruia dintre beneficiari, afirmând că ei, voluntarii, sunt cei care au primit mai mult decât au dat în această săptămână. Corul Lira din Beiuş, dirijat de Remus Lazea, vicepreşedintele Habitat a cântat o priceasnă spre încântarea participanţilor.
Cel mai emoţionant moment a fost când au luat cuvântul beneficiarii proiectului. Pentru că în familia Mance ambii soţi sunt surdo muţi şi ei au dorit să transmită un mesaj celor participanţi, s-a apelat la sprijinul Asociaţiei Surzilor din Oradea care au ajutat la transmiterea mesajului din partea familiei Mance:
„Sunt foarte fericit că în sfârşit avem casa noastră. Am lucrat împreună cu voluntarii toată săptămâna şi am văzut ridicându-se această casă sub ochii mei. Dacă nu eram aici, nu credeam că e adevărat. Vă mulţumim tuturor pentru ce aţi făcut pentru noi şi vă vom purta în rugăciunile noastre!” explică prin semne şi cu lacrimi în ochi Ionuţ Mance.
Sponsorii Casei de Paşti fără de care nu s-ar fi putut realiza acest eveniment sunt: Lafarge care a oferit tot cimentul necesar, Fundaţia Vodafone care a participat financiar la realizarea proiectului, Adeplast cu materiale proprii, Grundfos cu două pompe pentru canalizarea întregii zone, Saint-Gobain ce a oferit sistemele pentru realizarea pereţilor şi alţi donatori individuali, Ocolul Silvic Codrii Beiuşului, Gavrilă Ghilea, prefectul judeţului Bihor şi Pap Francisc, PFA.
Luni | Marti | Miercuri | Joi | Vineri |
Mai mult de 40 de voluntari au început construcţia Casei de Paşti
Anual, Habitat pentru Umanitate Beiuş ajută în preajma sărbătorii Învierii Domnului cel puţin o familie nevoiaşă să locuiască în condiţii decente după ce în Săptămâna Mare voluntari din ţară şi din întreaga lume ajută cu muncă voluntară aceste familii, lucrând alături de ele la construirea casei vieţii lor. La fel s-a întâmplat şi azi când celor 21 de voluntari din afara ţării li s-au alăturat încă atâţia din ţară. Voluntarul zilei a fost prefectul de Bihor, dl Gavrilă Ghilea care a venit de dimineaţă pe şantier hotărât să sprijine acţiunea Habitat prin încurajarea voluntarilor, dar mai ales prin muncă şi ajutor financiar.
„Am primit invitaţia celor de la Habitat şi am dorit să-i dau curs pentru că apreciez foarte mult ceea ce fac. Doresc să încurajez realizarea a cât mai multor astfel de acţiuni în folosul comunităţii din tot judeţul şi cred că prin implicarea noastră a tuturor putem face ca fiecare comunitate să prospere.” afirmă dl prefect Gavrilă Ghilea.
Domnul prefect şi-a luat casca de protecţie, a îmbrăcat salopeta de lucru, s-a înarmat cu unelte de muncă şi s-a alăturat voluntarilor. A bătut cuie şi a ajutat la ridicarea pereţilor Casei de Paşti, lucrând cot la cot alături de ceilalţi voluntari şi chiar sărind de câteva ori în ajutorul altor voluntari mai puţin îndemânatici. În pauza de cafea, prefectul a socializat cu ceilalţi voluntari şi pentru că în vecinătate mai erau construite şi alte case Habitat, a dorit să le viziteze. A stat de vorba cu beneficiarii lor şi a fost încântat de ceea ce a văzut, motiv pentru care a afirmat că pe lângă munca pe care a depus-o la Casa de Paşti doreşte să sprijine realizarea ei cu o donaţie importanta din partea sa ce constă în materiale de construcţie necesare la ridicarea casei.
„Eu nu am ştiut cine este pe şantier pentru că sunt mulţi voluntari aici. Dar când am aflat că e şi domnul prefect, am avut mari emoţii şi deşi am vrut să merg să-i mulţumesc personal că a venit să ne ajute, emoţiile prea mari m-au împiedicat să o fac. Dar sper că o să afle de la dumneavoastră că-i sunt foarte recunoscătoare şi dumnealui şi celorlalţi voluntari pentru ce fac pentru mine.” declară Lăcătuş Silvia, ce va beneficia de o garsonieră în cadrul Casei de Paşti.
Vineri la ora 12:30 va avea loc ceremonia de inaugurarea a Casei de Paşti şi Habitat face o invitaţie publică tuturor celor ce doresc să participe la eveniment.
Sponsorii Casei de Paşti fără de care nu s-ar fi putut realiza acest eveniment sunt: Lafarge care a oferit tot cimentul necesar, Fundaţia Vodafone care a participat financiar la realizarea proiectului, Adeplast cu materiale proprii, Grundfos cu două pompe pentru canalizarea întregii zone, Saint-Gobain ce a oferit sistemele pentru realizarea pereţilor şi alţi donatori individuali, Ocolul Silvic Codrii Beiuşului, Gavrilă Ghilea, prefectul judeţului Bihor şi Pap Francisc, PFA.
Click aici pentru a vedea fotografii din prima zi de pe Facebook.
Mai multe fotografii de la eveniment gasiti accesand pagina noastra de Picasa!
În acest an beneficiarii Casei de Paşti vor fi Lăcătuş Silvia care a crescut într-un centru de plasament, familia Mance Ionuţ şi Andreea cu un handicap de vorbire (ambii soti sunt surdo-muti, nu si copiii Andrei şi Rosalinda) şi Maioş Catiţa, o femeie în vârstă abandonată de familie şi care a ajuns să locuiască ani buni într-o baracă abandonată. Ei vor trăi sub acelaşi acoperiş al unei locuinţe de tip triplex (vezi planul alaturat).
Habitat a mai construit acest tip de locuinte anul trecut in cadrul proiectului Big Build 10. Tot aici am primit teren din partea Consiliului Local Beius pentru construirea Casei de Pasti. Aceasta e compusă dintr-un apartament şi două garsoniere şi e dotată cu toate utilităţile. Apartamentul are două dormitoare, un living comun cu bucătăria şi o baie în suprafaţă de 48m2. Fiecare garsonieră e comusă dintr-o cameră comună cu bucătăria şi o baie, iar suprafaţa utilă este de 21m2. Fiecare locuinţă are magazie de lemne şi sunt în aşa fel gândite încât fiecare beneficiar are posibilitatea să-şi amenajeze un spaţiu de locuit la mansardă.
Dar lucrul cel mai important îl reprezintă pe lângă un acoperiş de-asupra capului şi creearea unei mici comunităţi aici. Pentru că fiecare din beneficiari proiectului au nevoie de sprijin din partea altcuiva designul casei este în avantajul acestora. Fiind vecini fiecare va putea oricând să dea o mână de ajutor celuilalt, de exemplu Catiţa să aibă grijă de copiii familiei Mance, Lăcrimioara să o ajute la cumpărături pe Catiţa iar Ionuţ Mance să crape lemne pentru cele două femei.
Poveştile Beneficiarilor
Lacatus Silvia
Lacatus Silvia s-a nascut la 28.05.1985 la Oradea. Mama a abandonat-o in primul an de viata in Leaganul de Copii Oradea. Desi are 7 frati nu a avut niciodata un contact direct cu nici un membru al familiei. De la varsta de 3 ani a crescut tot prin orfelinate pana la varsta majoratului cand a ajuns la Beius. Atunci a fost inclusa in proiectul asociatiei Bunul Samaritean Beius, care i-a oferit un loc de munca in cadrul cantinei ce deservea Asociatia Bunul Samaritean. Pentru cazarea Silviei, asociatia bunul Samaritean a apelat la sprijinul fundatiei Caminul Francesco (care se ocupa cu sprijinul tinerilor aflati in dificultate) care i-a oferit Silviei posibilitatea de a locui intr-unul din adaposturile lor. Aici a beneficiat din partea surorilor si de masa, suport material, moral, medical si spiritual si i-au cautat un loc de munca in cadrul unui atelier de confectionat incaltaminte din Beius si atfel Silvia s-a mutat si cu locuinta in Beius.
In toata viata ei, desi si-a dorit foarte mult, niciodata nu a avut un loc stabil. Desele mutari au motivat-o in dorinta de avea propria casa. Dorinta de a avea o casa a facut-o sa renunte la fumat, viciu dobandit in casa de copii, de fapt ar renunta la orice pentru a avea casa ei de unde sa nu mai fie nevoita sa se mute.
Habitat pentru Umanitate ii da speranta ca visul de a avea o casa a ei poate sa devina realitate si mai stie ca punandu-si nadejdea in Dumnezeu, El o va ajuta!
Nota Bene: Lacrimioara Ratiu care a fost selectata initial pentru a beneficia de Casa de Pasti a hotarat sa-si ia destinul in propriile maini si sa inceapa un nou drum intr-o alta tara. Pentru acest motiv, Habitat impreuna cu partenerii de la Caminul Francesco au ales o alta tanara care sa beneficieze de Casa de Pasti.
Familia Mance
V-aţi întrebat vreodată dacă exista lumi paralele? Am aflat că ele există şi sunt foarte aproape de lumea în care noi trăim. E lumea oamenilor din care face parte şi Ionuţ cu soţia sa Andreea. E lumea din care deşi mulţi fac eforturi uriaşe să ia contact cu „lumea noastră”, foarte puţini reuşesc, iar celor mai mulţi dintre noi nu ne vine sa-i credem.
Ionuţ are 27 ani şi s-a născut la Chişcău, o localitate situată la 20 km de Beiuş, iar Andreea de 24 ani e născută în Braşov unde a şi copilărit. Ei s-au căsătorit în 2009 şi în prezent au doi copii, pe Andrei-Daniel de 1 an şi pe Rosalinda-Emanuela de 2 luni. Până aici e povestea oricărei familii împlinite. Însă povestea lor e altfel. E dintr-o altă lume plina de greutăţi. Ei s-au cunoscut acum 10 ani la Cluj la o scoală Profesionala speciala de arte şi meserii pentru persoane cu probleme de vorbire, fiind amândoi surdo-muţi. Ionuţ învăţa să facă mobilă în clasa de tâmplărie, iar Andreea cursuri de coafeză şi pedichiuristă.
Au încercat să-şi facă un viitor împreună căsătorindu-se în satul lui Ionuţ, la Chişcău, dar la scurt timp, când părinţii lui Ionuţ au aflat că Andreea e însărcinată le-au cerut să divorţeze. Andreea a fost nevoită să se mute la Oradea la un centru maternal pentru 3 luni fiind alungată de socri. Însă ei n-au putut rămâne despărţiţi aşa că au căutat o soluţie şi în cele din urma au găsit o chirie în Beiuş unde Ionuţ şi lucrează ca tâmplar la o fabrică de mobilă.
„Ne este foarte greu pentru ca oamenii ne privesc altfel. Ne e greu să mergem la cumpărături, ne e greu să găsim o chirie, ne e greu să găsim un loc de muncă. Dacă nu putem vorbi, oamenii ne acceptă cu greu în lumea lor. Dar noi nu renunţăm…” scrie pe un colţ de hârtie Andreea când şi-a depus cererea pentru o locuinţă Habitat.
Acum legătura lor cu lumea în care noi trăim s-a făcut prin Habitat care a înţeles care sunt greutăţile prin care Ionuţ şi Andreea trec zi de zi şi acum îi ajută să-şi construiască o locuinţă în care să-şi poată creşte cei doi copii cu care i-a binecuvântat Dumnezeu şi care sunt perfect sănătoşi. Ei vor beneficia în 2011 de Casa de Paşti.
Catiţa a avut casă, dar a pierdut-o pentru că a avut încredere în cine nu trebuia. Fiind la pensie a luat o fată în chirie mai mult ca să-i ţină de urât. După o vreme, după ce i-a câştigat încrederea, aceasta a rugat-o să fie girant pentru ea ca să-şi poată cumpăra o maşină. Însă după ce a obţinut semnătura Catiţei aceasta n-a mai plătit suma împrumutată de la bancă şi aşa Catiţa s-a trezit în drum şi apoi a ajuns să locuiască ani buni în fosta „Casa Albă” din Beiuş, o baracă friguroasă şi plină de rozătoare şi insecte.
„A fost foarte greu să locuiesc aici. Erau gândaci care umblau peste tot, şobolani care se urcau şi pe masă, gălăgie de la vecini pentru că pereţii erau dintr-un placaj subţire. A fost foarte greu aici. Nimeni nu-şi poate imagina dacă n-a stat măcar o noapte. Iar eu am stat 5 ani” spune Catiţa.
Pentru că nu exista apă curentă în baracă, trebuia să meargă după ea la 500 de m şi să o care în mână. Însă ea fiind femeie de 70 de ani nu putea să aducă decât puţină şi de multe ori stătea însetată pentru că-i era greu să o aducă şi nici nu avea pe cine sa trimită. Cel mai rău însă era că toaletele care se aflau lângă baracă nefiind îngrijite de către nimeni s-au surpat. Aşa atât ea cât şi alţi locatari de aici erau nevoiţi să meargă pe câmp pentru nevoile fiziologice. A fost un coşmar pentru o femeie în vârstă să locuiască aici.
Catiţa îşi doreşte acum cel mai mult să se finalizeze cât mai repede locuinţa pentru că „vrea să treacă din casa ei în lumea celor drepţi”.
Istoricul Casei de Paşti