Viorel sta in fata casei jucandu-se cu catelul. O asteapta pe mama lui, Geta, care este plecata sa aduca rumegus pentru soba cu care se incalzesc. Tatal, Ioan, nu s-a intors inca de la fabrica unde lucreaza. Cristian, fratele mai mare, e la scoala la oras fiindca in satul lor, Mizies, scoala are doar patru clase, iar Cristi e acum elev in clasa a V-a. Azi a ramas dupa ore, la cursul de calculatoare, sa mai invete cate ceva. Viseaza sa aiba si el candva un computer, cum au multi colegi ai lui.
Geta vine spre casa. Pe drumul plin de gropi si de noroi abia trage caruciorul cu cei doi saci de rumegus. Le va ajunge cateva zile. Incalzesc cu el o singura camera in care locuiesc toti cei patru membri ai familiei. Camera e mica, abia incap doua paturi, un dulap pentru haine si o masa cu doua scaune. Intr-un colt e soba, un butoi de tabla caruia i-au fost sudate trei picioare din fier.
Casa, veche si darapanata, are doua camere foarte joase, insa ei nu-si permit sa incalzeasca decat camera care e mai bine izolata. Aceasta camera este bucatarie, sufragerie, dormitor si baie. Pe masa gatesc, mananca, isi fac temele, invata. Toaleta e in gradina, in spatele casei, iar de spalat se spala toti intr-un lighean. Folosesc apa din fantana sapata in curte de Ioan.
„Cel mai mult mi-as dori o baie ca sa nu mai trebuiasca sa spal iarna în frig”, marturiseste Geta.
Geta s-a nascut cu un handicap, cu o paralizie cu care a luptat toata copilaria, timp de peste 10 ani. Dupa tratamente indelungi si costisitoare, a reusit sa se recupereze aproape integral. A urmat cursuri speciale de croitorie pentru copiii cu probleme, departe de parinti, la Iasi. Dupa ce a terminat scoala s-a angajat la o fabrica de confectii din Beius unde, dupa doi ani de munca, a fost nevoita sa se pensioneze de boala. Primeste in fiecare luna pensie, un milion de lei, dar banii acestia sunt putini pentru o familie, asa ca mai munceste ce poate pe la oamenii din sat. N-au nici ei bani sa-i rasplateasca munca, dar ii daruiesc alimente pentru copii sau graunte pentru pasari. Gainile, pe care Geta le creste pe langa casa, asigura familiei ouale si, de sarbatori, putina carne.
Cel care aduce bani in casa e Ioan care munceste de cand se stie. Cand avea doar doi ani, parintii s-au despartit, iar el si fratele sau au fost crescuti de bunicul din Mizies intr-o casuta cu o singura incapere. Bunicul, vaduv, si-a dat silinta sa-i creasca cum a stiut mai bine. Si el, singurul lor sprijin, s-a stins din viata dupa doi ani pe patul de suferinta.
Pentru a avea lapte pentru copii, si-au cumparat o vaca. Dupa cativa ani, vaca s-a imbolnavit si nu a mai putut fi salvata. Casa, si asa subreda, a luat foc. Acoperisul a fost distrus. Ioan l-a refacut, dar avand bani putini a fost nevoit sa foloseasca si o parte din grinzile care nu au ars in intregime. Pamant n-au avut niciodata, in afara de gradina mica de langa casa.
Copiii cresc, iar sotii Heredea ar vrea ca ei sa aiba o viata mai buna.
„Viata noastra-i grea, dar nu ne-am pierdut speranta. Bine c-avem copii frumosi si sanatosi. Cristi are aproape 12 ani, e in clasa a V-a si anul acesta i-am cumparat primul trening nou pentru ca merge la scoala la Beius si nu vreau sa se faca de rusine. Ii place matematica si tehnologia, ii tare prietenos si viseaza sa aiba un calculator. Viorel are 9 ani si ii in clasa a II-a aici in sat. El ii mai timid, dar invata tare bine”, spune Geta. „As face orice ca ei sa o duca mai bine, sa aiba si ei o camera a lor, sa poata iesi in lume cu fruntea sus. Nu-i drept ca ei sa traiasca aceeasi saracie, aceleasi lipsuri ca si noi. M-am tot gandit cum sa facem, dar eu, cu nevasta-mea Geta, fara nici un ajutor de la nimeni, nu putem sa le oferim mai mult”, marturiseste cu tristete Ioan.”Viata noastra-i grea, dar nu ne-am pierdut speranta. Bine c-avem copii frumosi si sanatosi. Cristi are aproape 12 ani, e in clasa a V-a si anul acesta i-am cumparat primul trening nou pentru ca merge la scoala la Beius si nu vreau sa se faca de rusine. Ii place matematica si tehnologia, ii tare prietenos si viseaza sa aiba un calculator. Viorel are 9 ani si ii in clasa a II-a aici in sat. El ii mai timid, dar invata tare bine”, spune Geta. „As face orice ca ei sa o duca mai bine, sa aiba si ei o camera a lor, sa poata iesi in lume cu fruntea sus. Nu-i drept ca ei sa traiasca aceeasi saracie, aceleasi lipsuri ca si noi. M-am tot gandit cum sa facem, dar eu, cu nevasta-mea Geta, fara nici un ajutor de la nimeni, nu putem sa le oferim mai mult”, marturiseste cu tristete Ioan.
